Peritonita infectioasa felina

Peritonita infectioasa felina (PIF) este boala infectioasa virala produsa de un coronavirus. Desi un numar mare de feline pot fi purtatoare ale acestui virus doar o parte din acestea ajung sa dezvolte boala propriu-zisa. In cadrul acestui virus au fost identificate doua biotipuri: virusul peritonitei infectioase feline care produce la pisica simptomele dominante de peritonita (forma maligna) si coronavirusul enteric felin care produce coronaviroza eneterica felina (forma benigna). Cele mai receptive la acest virus sunt pisicile domestice, cu varsta intre 6 luni si 2 ani, din rasele perfectionate, indiferent de sex. Exista o prevalenta mare a bolii in colectivitatile de pisici (crescatorii, pensiuni). Cel mai adesea, infectia se produce prin ingestia virusului si mai rar pe calea aerului. Contactul direct cu o pisica bolnava sau cu excretiile acesteia (saliva, fecale) sunt mijloace de transmitere a bolii.

Tabloul clinic al PIF este foarte diferit de la pisica la pisica, dar exista si cateva caractere comune. Au fost descrise doua forme clinice distincte principale ale PIF, o forma efuziva (umeda) si o forma neefuziva (uscata), dar in realitate poate apare o mare varietate de forme clinice ale aceeasi boli, forme ce difera de la invid la individ.

Forma efuziva poate avea o forma acuta febrila sau una cronica cu febra fluctuanta. Dupa o perioada cu semne clinice necaracteristice de stare generala alterata (febra, inapetenta, dispnee, conjunctivita), poate apare distensia abdomenului, ceea ce e rezultatul ascitei. Aceasta forma efuziva afecteaza seroasele si mucoasele rezultand astfel semnele clinice specifice seroasei sau mucoasei in care s-a localizat virusul: tahicardie, tahipnee, diaree, ascita, icter. Dupa o perioada de 1-5 saptamani in care animalul slabeste sfarsitul este letal in aproape toate cazurile.

Forma neefuziva sau uscata este mai greu de diagnosticat deorece semnele clinice sunt discrete si inconstante. Pisicile afectate de aceasta forma fac febra, nu mai mananca, prezinta icter sau anemie, dispnee si slabesc continuu. O manifestare cu semnificatie diagnostica o reprezinta afectarea ochilor si mai precis a irisului cu schimbarea culorii in brun inchis sau gri. Mai putin frecvente sunt manifestarile nervoase cu pierderea echilibrului, tremuraturi musculare, schiopaturi, pareze sau simple modificari de comportament. In ambele forme, produsii de conceptie prezinta conjunctivita, stranuta sau au diaree la varsta de 5-7 saptamani.

Diagnosticul se suspicioneaza pe baza semnelor clinice si se confirma prin teste de laborator complexe.

In acest moment nu exista un tratament care poate vindeca aceasta boala, desi au fost raportate si remisii spontane ale bolii la pisicile tratate, dar foarte rar. Frecventa mortalitatii este de 95%.

Tratamentul se bazeaza pe controlul vasculitei mediate imun si pe reducerea incarcaturii virale.

Profilaxia se face prin evitarea contactului cu alte pisici si prin achizitionarea de pisici din crescatorii indemne. Crearea unor conditii cat mai bune de viata si a lispei stresurilor au un rol important in reducerea ratei de transformare a tulpinilor nevirulente sau slab virulente ale coronavirusului in virus capabil sa produca PIF. Vaccinarea nu este inca o metoda de profilaxie cu eficacitate mare, aceasta facandu-si efectul in proportie de 50-70%. [înapoi la articole]